Prof. Dr. Dragos Pieptu | Scrisoare deschisa domnului Ministru al Sanatatii, Nicolae Banicioiu

Domnului Dr. Nicolae Bănicoiu
Ministru al Sănătății

Stimate Domnule Ministru,

Într-un spital care face parte din rândul celor mai dezvoltate centre medicale din România a avut loc un eveniment sinistru: un manager nu a permis ca un copil cu o malformație gravă să fie operat de singurul chirurg capabil să facă operația, deși familia copilului alesese chirurgul și era de acord cu intervenția. Actorii acestui eveniment tragic sunt: o familie aflată în condiții de maxim stress, avizată că vor avea un copil cu malformații încă din viața intrauterină, care știa că acest copil trebuie operat și care alesese medicul curant; chirurgul, profesor de chirurgie generală, care are competența dovedită prin rezultate bune obținute la cazuri similare, care colaborează cu o echipă anestezico-chirurgicală sudata și e de acord să trateze copilul daca îi este adresat la momentul adecvat de către un coleg neonatolog și care își asumase răspunderea (inclusiv medico-legală) în limitele convenite cu familia; și, în final, managerul, care a decis că nou-născutul trebuie să meargă la București cu elicopterul pentru a fi operat într-un spital de copii, deși familia cerea altceva (asumându-și răspunderea), iar mai multe persoane avizate, inclusiv șeful SMURD-ului din România i-au explicat pe înțelesul oricui că transportul în sine este riscant pentru copil și moartea poate surveni chiar din cauza și pe timpul deplasării.

Aceste lucruri nu le cunosc din presă sau din auzite. Vă aflați la mine în cabinet când ați încercat să convingeți managerul de spital că, în cazul în care chirurgul își asumă riscul intervenției, responsabilitatea cazului rămâne în sarcina acestuia, dar v-a refuzat vehement. Tot la mine în birou domnul Secretar de Stat Dr. Raed Arafat a încercat să-i explice riscurile la care supune copilul pe durata transportului și să-l asigure că domnul profesor Ciuce este responsabil și nu și-ar fi luat acest angajament dacă nu știa ce face. Împreună cu domnul Arafat ați avut discuții cu diverse persoane din spital timp de 30 de minute, cu câteva ore înainte ca tragedia să aibă loc. Sunt martor că ați făcut toate demersurile posibile în acel moment.

Nu-l cunosc pe managerul în cauză, dar am remarcat cu stupefacție că omul de la capătul firului a avut un discurs centrat pe ceea ce spune, ce face, ce vrea și ce urmărește în general chirurgul Ciuce, dar în nici un moment nu a dat senzația că pune pe primul plan o ființă umană: copilul al cărui viața se juca la loteria aprobării. 

Ce se întâmpla dacă managerul ceda? Copilul intra în sală și fie avea șansa de a supraviețui, fie murea chiar în mâinile chirurgului (senzație ce nu doresc nimănui sa o trăiască). Ce s-a întâmplat pentru că nu a cedat? Ceea ce i-a spus toată lumea Domniei Sale Domnul Manager: în decurs de câteva ore copilul a murit, așteptând transportul la câțiva metri de sala de operație în care putea fi salvat. Orgoliul unui manager care nu înțelege menirea unui spital, sensul rațiunii vieții de medic și al relației medic-pacient a făcut ca unui copil să-i fie luată și minima șansa la viața pe care o avea. 

Sunt o persoană rezervată, nu-mi plac scrisorile deschise și aproape sigur aș fi tăcut daca nu aș fi văzut că, în vâltoarea evenimentelor, presa a început să publice neadevăruri, încercând ca, prin scăderea calităților unei personalități, să ascundă o faptă sigur imorală și probabil ilegală. Lumea incepe sa fie preocupată de „împăratul Ciuce” și nu de copilul mort. Astfel, tragedia se poate repeta. In această situație nu mai pot sa tac: sunt tată, sunt medic, sunt chirurg, sunt profesor, sunt și rector. Am cel puțin 5 motive să vorbesc și o fac în perfectă cunoștință de cauză. 

Nu am avut timp și răbdare să citesc toate informațiile revărsate în ultimele zile pe seama evenimentului. Am găsit însă citatul de mai jos, care provine dintr-un document semnat de managerul spitalului: „Cu surprindere, conducerea spitalului a aflat că au existat cazuri de încălcare a competențelor / specializărilor / atribuțiilor din partea profesorului Constantin Ciuce, simultan în mai multe Săli de operație: operații de chirurgie pediatrică, plastică, FĂRĂ SĂ AIBĂ TITLUL DE MEDIC SPECIALIST ÎN ACESTE SPECIALITĂȚI sau vasculară în absența secției”(sic !).

Pot comenta în cunoștina de cauza despre „lipsurile” D-lui Prof. Dr. Ciuce în chirurgie vasculară, chirurgie plastica, chirurgie pediatrică sau în chirurgia capului și a gâtului. Da, nu lucrează într-o secție de chirurgie vasculară, dar a fost format de unul dintre pionierii chirurgiei vasculare din România (Dl. Prof. Dr. Aurel Kaufman) și, la rândul lui, a format mulți chirurgi vasculari din întreaga țară. Da, nu are „onoarea de a fi chirurg plastician” (asa cum declară, de peste 25 de ani, cu modestie). Totuși, în tot acest interval a excelat prin operații care nu sunt la îndemâna majorității chirurgilor plasticieni din România. Nu are patalama la mână, dar afirm cu toată responsabilitatea: Dl. Prof. Dr. Ciuce are cunoștințe solide de chirurgie plastică și reconstructivă, mult peste media din România, echivalente cu ale unui medic primar de vârf la nivel european. Da, nu are hârtie de specialist în chirurgie pediatrică, dar zecile de operații complexe făcute la copii, cu rezultate remarcabile în cazuri la care colegi cu diplomă nu pot sau nu doresc să se implice pentru că nu au experiența sau infrastuctura necesară, arată capacitatea sa profesională. Da, nu știu dacă are specializare de „chirurgie oncologică”, dar face rezecții de tumori deosebit de complexe de la nivelul capului sau gâtului, peretelui toracic, al abomenului, al perineului, etc. În toate aceste domenii are rezultate deosebite. 

Am lucrat în spitale din 4 țări (Germania, Japonia, Franța și SUA) timp de aproape 4 ani. În multe dintre aceste spitale am văzut situații în care unul sau mai mulți doctori din clinică dădeau “simultane” în mai multe săli de operații. Nu neaparat profesori. Nu pentru operații banale, așa cum se întâmplă în multe locuri din România, ci pentru operații complexe și cazuri grave. Da, nu este nevoie ca un profesionist înalt calificat să fie în operație din momentul în care pacientul ajunge în sală până în momentul în care pacientul iese din sală. Suntem prea săraci pentru a ne permite ca specialiștii de vârf să fie de față când se dă pacientul cu betadină sau când se suturează peretele abdominal. Uneori, de un profesionist de talia lui Constantin Ciuce poate fi nevoie 5-10 minute într-o operație de 3-4 ore. Dar cele 5-10 minute sunt cruciale, fiind la granița între viață și moarte. 

Ceea ce domnul manager nu înțelege este că Dl. Prof. Dr. Ciuce nu operează ca să mai adauge o cifră într-un tabel excell la capitolul active. EI operează doar atunci când știe că servește interesului pacientului. Și pentru că sunt sigur de acest lucru, vreau să vă transmit că, în patologii complexe din cel puțin patru specialități – chirurgie generală, chirurgie vasculară, chirurgie plastică și chirurgie pediatrică, atunci cand am o problemă chirurgicală serioasă, unul dintre primi trei cu care mă consult în România este Constantin Ciuce. E mult ? E puțin ? Nu știu. Știu însă cu siguranță că un manager ar trebui sa fie extrem de încântat că are în spital un astfel de chirurg. 

Nu doresc să-i fac un portret de erou lui Constatin Ciuce. Sunt sătul de eroii (mai ales chirurgi) care apar în mass media și care sunt capabili să opereze orice sau să facă minuni numai prin simpla lor prezență. Sunt sătul de „mâna lui Dumnezeu” sau de cel ce ne anunța cu emfază ca „dupa x ani in Europa m-am întors în România ca Mesia în domeniul x” (evident, pe bani serioși) sau de cel își care câștigă adrenalina apărând în presă și anunțând „eu operez cazuri pe care nu le face nimeni, minunea de la ora 5” sau de chirurgul producător de „premiere mondiale / naționale / de cartier” care, peste ani, se dovedesc dezastre medicale de care nu se mai interesază nimeni. Nu, Constatin Ciuce nu este un erou !  Dl. Dr. Ciuce este un profesionist adevărat care practică onest meseria la cel mai înalt nivel, indiferent de sacrificiile personale pe care le face. Chirurgul Ciuce este deosebit deoarece știe exact în ce se implică, știe când poate să facă față și știe când nu. Chirurgul Ciuce „știe bine ce face și face bine ce știe”.

Domnule Ministru, 

Ținând cont de cele expuse, vă rog să luați ferm măsurile legale care se cuvin împotriva acestui manager, așa cum ați precizat la mine în birou: «Domnule manager, dacă copilul moare înainte de a ajunge la operație, dumneata ești singurul responsabil». Nu vă soliclit măsuri luate în pripă soldate cu lapidarea publică, ci o analiză serioasă care să împiedice tranformarea acestui episod sinistru într-o eventualitate mereu repetabilă.

Trebuie să dați un semnal care să clarifice odată pentru totdeauna câteva lucruri simple care trebuie să fie acceptate și în România: primul – spitalele există pentru că sunt pacienți, pentru că oamenii au nevoie de servicii de sănătate; al doilea – aceste nevoi trebuie să fie rezolvate exclusiv de către medici și asistente; al treilea – actul medical, indiferent de complexitatea lui, este construit pe relația pacient-medic, iar orice se suprapune sau juxtapune este secundar și neesențial. Da, managementul unei instituții este extrem de important. Dar, dacă manangerul unui spital uită care este menirea instituției pe care o conduce, poate e cazul să facă performanță managerială la un cazino, unde te poti juca mai puțin riscant cu șansele cuiva. 

Trebuie să dați un semnal prin care managerii spitalelor, alături de cei care îi manevrează pentru interese obscure să înțeleagă că nu se pot juca după bunul lor plac cu viețile pacienților și că spitale fără pacienți și fără medici nu exista. Managerul nu este Dumnezeu.

 

Dragoș Pieptu, EBOPRAS Fellow
Profesor Chirurgie Plastică și Reconstructivă
Rector, Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa, Iași