Prof. dr. Constantin Ciuce | Viitor pentru România: educația și sănătatea – componente ale siguranței naționale
prof. dr. Constantin Ciuce
Opiniile profesioniștilor din domeniile amintite, împreună cu opiniile beneficiarilor direcți, pacienți și studenți, puse la dispoziția decidenților politici ar trebui să se constituie, pentru aceștia din urmă, în repere pentru un nou început.
Început nou, gândit nu ca efemeridă, ci ca strategie pe termen lung, cu priorități și calendar clar. Cu responsabilități asumate și consecințe pentru neîndeplinirea lor.
Un nou început în care rigiditatea să fie înlocuită cu adaptarea, cu flexibilitatea la condițiile concrete ale României de azi. Cu inventarierea a ce există ca resurse umane și materiale, cu strategii care să motiveze resursa umană de valoare să rămână în țară și pe cei plecați să se reîntoarcă.
La capătul acestui drum ar trebui să regăsim demnitatea pentru toți actorii acestor domenii: medici, viitori medici, cadre didactice și pacienți.
Primul pas către demnitate este reinventarea respectului pentru sine, pentru ceilalti și pentru lege. Ține de educație, de curaj, de atitudine. Ține de noi !
Pentru ca aceste deziderate să aibă o minimă șansă să devină realitate este nevoie ca în politică să se renunțe la minciună, la interese personale sau de grup, contrare binelui general.
Trăim această tristă experiență de 25 de ani !
Pentru a oferi o șansă viitorului acestei țări, noi înșine trebuie să ne schimbăm. În modul în care ne înțelegem rostul și apartenența la comunitatea din care facem parte. Prin modul în care ne regândim felul în care vrem să trăim ca profesioniști și ca oameni. Prin puterea de a renunța la mentalitatea în care am crescut cu scopul de a dobândi, odată cu recuperarea demnității, adevărata libertate. Prin puterea de a lupta pentru valorile în care credem, împotriva imposturii și a îngrădirilor pe care impostorii încearcă să ni le impună. Adesea ei câștigă, nu pentru că sunt mulți, ci pentru că lipsește reacția adecvată a profesioniștilor adevărați. Pentru că acestora din urmă le lipsește curajul sau, la fel de trist, s-au lăsat invadați de lehamite.
Sănătatea și educația costă și în România la fel ca în statele europene. Doar că sunt decontate diferit.
Un cancer de esofag operat în țări europene aduce spitalului spre 20.000 euro. Același cancer de esofag, operat în România, aduce în spital maxim 500 de euro.
Diferențele de costuri între complexitatea activității desfașurate de către personalul medical și modul în care sunt decontate de CAS se regăsește, parțial, în sărăcia din spitale care include clădiri, echipamente, medicamente, în supranormarea activității și în salarizarea personalului.
Contribuția unui management defectuos accentuează consecințele subfinanțării.
Atrage după sine exodul personalului medical, epuizare și burnout pentru cei rămași.
Face vulnerabilă ființa națională prin îngrădirea accesului la îngrijiri medicale. Pune în pericol viitorul acestui popor.
Pentru un student la medicină, statul decontează în țările europene cel puțin 9800 de euro/an de studiu. În România grantul pentru studentul la medicină este sub 1500 de euro/an de studiu.
Diferența de costuri între sumele pentru formarea viitorilor medici între statele europene și România se reflectă în încercarea universităților de a-și asigura un echilibru financiar prin creșterea numărului de studenți. Consecința este scăderea calității formării acestora. Faptul că unii dintre absolvenți devin vârfuri, în generația lor, ține mai mult de munca și perseverența proprie decât de școală.
Interese politicianiste au dus la deschiderea în România a numeroase facultăți de medicină pe lângă universitățile tradiționale. Aceleași interese susțin, prin complicitatea ARACIS, evaluări nerealiste a calității formării în facultățile și în universitățile de medicină.
Scăderea standardelor și acceptarea compromisurilor gestionate de grupuri de interese, lasă medicina românească la ușa Europei. Și foarte mulți dintre profesioniștii din sistem nu merită această apreciere!
Pe termen scurt, prin politica creșterii numărului de studenți, universitățile de medicină din România câștigă sub raport financiar. Pe termen lung, prin calitatea pregătirii celor care își vor încerca norocul de a profesa în alte țări, credibilitatea școlii românești de medicină va avea de suferit. Dacă nu ne trezim la timp, din edenul construit pe interesul studenților străini de a învăța medicină în România va porni si bumerangul împotriva nechibzuinței.
Vorbesc de țări europene și de România. În opinia mea fac diferența justificat. Politicienii au vopsit România în țară europeană dar, tot ei, au împiedicat-o să devină una dintre ele. Adevărată. Respectată. Cu viitor previzibil.
Pentru că politicienii, prin imixtiunile în sistemele de educație și sănătate și prin subfinanțarea cronică a acestora, au distrus capacitatea de afirmare a valorilor acestei țări și au golit-o de cel mai important ingredient pentru dezvoltare: resursa umană de valoare.
Indiferent de partid, de 25 de ani, sub masca interesului național, politicienii au servit interese partizane de partid și afaceri adesea transpartinice. Nu au avut o secundă în minte interesele poporului român!
Am avut ocazia, de-a lungul timpului, să discut cu numeroși politicieni. Dintre cei de vârf. La argumente raționale privind educația și sănătatea îmi replicau mereu că economia țării nu poate mai mult. De mult timp am început să văd o Românie tot mai săracă și politicieni tot mai bogați, în ciuda economiei neperformante. În ultimul an înțelegem și de ce.
O țară fără educație și fără o bună stare de sănătate este o țară fără viitor. Viitorul unei țări este o problemă de securitate națională.
De aceea cred că, în baza experienței de 25 de ani în care educația și sănătatea au fost subminate, cu sau fără intenție, dar subminate, acum este momentul ca ele să iasa de sub controlul politicii guvernamentale. Partidele au demonstrat că nu sunt în stare să le gestioneze în interes național.
Educația și sănătatea trebuie să fie ridicate la nivel de siguranță națională, tratate ca atare, sub directa responsabilitate a singurei funcții din România care ar trebui să fie garant, deasupra intereselor de partid: Președinția României.
PS. Agoramed a pornit cu o primă invitație de a dezbate drama petrecută la Cluj legată de decesul unui copil născut cu malformație congenitală. Un manager economist, ajuns pe aripile politicii din administrator de facultăți și distribuitor de locuri în căminele studențești, șef peste profesorii universitari, a refuzat să-i ofere minima șansă la viață unui nou născut refuzând să dea curs solicitării Ministrului Sănătății și unui Ministru Secretar de Stat. Întrucât am devenit, fără voia mea, parte a unei situații inadmisibile petrecute într-un spital din România și dacă ar fi să judec doar aspectul de omenie într-o situație atât de dramatică ca cea relatată, evit să vorbesc, în acest moment, despre subiect.
Deși a trecut o lună, Ministerul Sănătății nu a dat o rezoluție. Întrucât a fost o comisie de anchetă la Cluj, până la publicarea poziției oficiale a Ministrului Sănătății, este onest să fiu rezervat.
Reflecțiile din materialul de mai sus au ca sursă parțială ceea ce cunosc și sigur ceea ce cred.
Prof. dr. Constantin Ciuce
UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca