Dr. Gheorghe Borcean | era vorba de un gest salvator de viata care, prin refuzul managerului, nu s-a petrecut
dr. Gheorghe Borcean
– parintii s-au adresat Prof. Ciuce Constantin cu mai mjult de o luna de evenimentele pe care le discutam acum, cunoscand date imagistice prenatale care sugerau cu mare probabilitate existenta malformatiei congenitale a diafragmului;
– de asemenea cunosteau ca dr. Ciuce operase cu succes astfel de cazuri. Aveau cunostinta de aceasta din clinica de neonatologie unde fusesera internati tot cu o ocazie nefericita si vazusera rezultate pozitive ale unei astfel de operatii efectuata de catre dr. Ciuce;
– la vremea la care s-au adresat dr. Ciuce, se preconiza nasterea la termen candva la inceputul lunii august 2015. Cu acea ocazie, dr. Ciuce s-a angajat ca la timpul cand nasterea se va produce (la termen) va face tot posibilul sa efectueze operatia. In acest sens, dumnealui a luat de atunci legatura cu dna Prof. Iulia Hagau (ATI) si a obtinut si acceptul formal al acesteia. Acela a fost singurul contact pe care dr. Ciuce l-a avut cu familia solicitanta;
– in imprejurari neprevazute si din cauze necunoscute, nasterea s-a precipitat si s-a produs prematur. A rezultat un fat viu cu G = 1300 gr, care prezenta in fapt malformatia diafragmului asa cum ea a fost descrisa imagistic prenatal;
– starea nou-nascutului a fost insa atat de grava incat depasea posibilitatile terapeutice pe care le oferea Reanimarea de nou-nascuti in Clinica de specialitate si posibilitatile tehnice si umane ale clinicii de chirurgie pediatrica;
– in aceasta situatie, parintele, fara a-l consulta inca odata pe dr. Ciuce, doar in baza acordului anterior, solicita mai intai verbal si apoi in scris conducerii spitalului sa acorde sansa minima si unica copilului sau, prin transferul acestuia spre ingrijire dr. solicitat. Face acest lucru parintele vazand ca nimeni din cei care aveau in grija copilul nu face demersul de a solicita consultul si tratamentul dr. Ciuce.
Managerul spitalului raspunde in scris la cateva ore dupa nastere ca starea copilului impunea de urgenta un gest vital, ca refuza solicitarea in temeiul unor prevederi legale care nu aveau nimic de a face cu un gest medical salvator. Mai mult, dupa ce face afirmatii despre gravitatea cazului si sugereaza transferul la o clinica de specialitate din Bucuresti, dupa ce anterior afirmase ca nou-nascutul este nedeplasabil, managerul refuza solicitarea parintelui.
Copilul decedeaza in timpul tentativelor de transport.
– De mentionat ca, in solicitarea scrisa a parintelui, acela isi asumase orice risc, inclusiv decesul.
Comentarii:
– Dr. Ciuce, in ciuda faptului ca nu este chirurg pediatru, are o experienta mare si incontestabila in chirurgia nou-nascutului (lucru confirmat de cazuistica pe care managerul o cunostea).
– In aceasta situatie, era vorba de un gest salvator de viata, care era ultimul (poate fara speranta) si care prin refuzul managerului nu s-a petrecut.
– Indiferent de argumentele legale, de acte si documente, principiul moral, peren, al profesiei medicale, a fost impiedicat sa se exercite.
– Credem ca nimeni nu poate interveni prin act administrativ in exercitarea profesiei medicale.
– Raspunderea pentru un eventual esec in aceasta situatie limita, ii revenea exclusiv medicului care s-a angajat si ea s-ar fi judecat in instantele colegiale sau si in justitie.
– Un profesor de chirurgie, sef de scoala, se defineste astfel si prin aceea ca face interventiile care nu s-au facut inca nu numai pe cele care s-au facut dintotdeauna.
– Seful de scoala ii invata pe cei din jurul sau nu numai tehnica si tactica chirurgicala ci si o anumita atitudine care in final formeaza colectivul si duce la progresul medicinei.
– In aceasta speta, se face rumoare in jurul unui fapt medical care nu s-a petrecut. Situatia de fapt, asa cum se defineste ea prin toata descrierea de mai sus ne arata ca singurul fapt care s-a petrecut este refuzul managerului. Acesta este de comentat.
– Discutia mai larga ar fi (si sigur se va petrece) si in specialitatile altele decat cele pediatrice, care trateaza copii. De asemenea, si in specialitatile altele decat cele chirugicale care trateaza copii, chiar daca specialistii respectivi nu sunt pediatri.
– In concluzie, aceste aprecieri nu sunt neaparat (sau nu inca) opinii institutionale ale Colegiului Medicilor din Romania, ele imi apartin si mi le insusesc.
Dr. Gheorghe Borcean
Presedinte CMR